vineri, 24 septembrie 2010

un mic test pe care l-am facut ...

Dynamic Thinkers are confident and independent persons. They radiate enthusiasm and energy. Dynamic Thinkers pursue their objectives actively and energetically. They love nothing better than new challenges. This type is the born leader, competent, energetic and responsible. They have a sharp eye for errors and can criticise without mercy if they see the success of a project endangered. They are completely unconcerned as to whether they alienate anyone in the process. But they are always open to objective arguments; they love discussions, they are very gifted rhetorically and they are good at convincing and enthusing others.

As they are very sociable, Dynamic Thinkers like to have a lot of friends around them, preferably those with whom they can share their interests and discuss all sorts of subjects. They are very direct but never in an underhand or scheming manner. If you can bear being spoken to frankly, you have in them a loyal and unwavering advisor as friend. Everything new and unknown stimulates Dynamic Thinkers and awakens their curiosity. However, rules, routine and traditional things arouse their resistance. If something does not go the way they want it to, they can react rather pigheadedly and obstinately.

Dynamic Thinkers expect a great deal of themselves and of others. Whoever does not fit in with their scheme of things does not have it easy. They sometimes appear to be rather severe due to their frankness. Partners and family also find it difficult to satisfy Dynamic Thinkers. They know exactly what they want and compromising is inconceivable to them. Whoever has an Dynamic Thinker as partner should have a strong personality and have a great deal of independence and sufficient self-confidence in order to give this dominating type some opposition. Normally, for Dynamic Thinkers, a partnership only takes second place after their profession. But they like to have someone at their side who is a match for them intellectually, with whom they can pursue mutual objectives and have interesting discussions all night long; preferably factual discussions - sentimentalism and romance are not their thing.

Adjectives which describe your type: extroverted, theoretical, logical, planning, rational, self-confident, ambitious, direct, open, severe, organised, determined, witty, independent, purposeful, dynamic, energetic, optimistic, competent, responsible, clever, intellectual, enthusiastic, demanding, structured, controlled, aggressive

ipersonic.com :)

luni, 20 septembrie 2010

intro

De-a lungul timpului mi-am dat seama ca uit tot mai multe lucruri. Ca o tot mai mare perioada din viata mea e acoperita de ceata. Oameni pe care i-am cunoscut, zile pe care le-am trait si pe care nu le pot primi inapoi s-au sters cu desavarsire din memoria mea. Chipuri poate, franturi, flash-uri e tot ce mi-a mai ramas din doua decenii de ani de viata. Asa ca, astazi, pe troleibuz, m-am decis sa scriu. Insa fara sa am vreo pretentie literara, fara sa astept apreciere .. doar asa, pentru mine, si poate pentru altii care se vor bucura de experientele mele. Ca lectura lejera, ca lectii de viata .. mai putin relevant. Important e ca eu sa nu mai pierd amintiri.

post no. 1

Deci se intampla ca intr-o iarna rece, in preajma sarbatorilor, mama a nascut o fetita. Sincera sa fiu nu am fost un copil frumos. O perioada am fost pamantie la fata, o alta am fost ceva mai rumena dar grasa si apoi am fost un copil dragalas, dar cu o tunsoare ridicola. Nicidecum nu am fost una din acele fetite pe care le vedem pe strada, cu adidasi Nike miniaturali, cu bluzite roz, cu codite carliontate, cu posetute mici si carucioare de jucarie. Nuu, eu am fost un copil stangaci. Umblam, alergam, ma comportam de-a dreptul ciudat. Am fost ceva in genul - ratusca cea urata -, pentru care nu exista frumusete inainte de varsta maturitatii, nici gratie, nici macar dragalasenie dupa cum spune povestea. Mai tarziu, am devenit o fata inteligenta, constiincioasa si tot ce imi pot aminti este ca eram intr-o continua cautare de afectiune. Bineinteles, o asemenea constatare o pot face doar acum, multi ani mai tarziu, cand m-am distantat atat de tare de acea fetita, incat abia mi-o amintesc, asa cum vorbim de exemplu despre o papusa cheala, care copii fiind, ne parea o printesa din povesti.
Eram mica de tot cand am inceput sa citesc.. aveam cam cinci ani. Acum, gandindu-ma retrospectiv, cred ca am facut asta din lipsa de ocupatie. Dar incet, incet, m-am lasat cuprinsa de acel univers alternativ, in care orice era posibil, puteam fi o lebada maiestuoasa in loc de o ratusca. Au urmat cativa ani in care am citit tot ce am gasit romantios si cu final fericit in biblioteca locala. de la Ana Karenina, la tot ce inseamna A. Dumas, la Sandra Brown, Jane Austen etc. Tot ce as fi vrut eu sa fiu, era in cartile acelea. Peisaje epice, calesti aurite, rochii carora nu le mai puteai tine numarul, cavaleri curajosi si indragostiti, gata sa-si dea viata in numele iubirii ...
Imi amintesc acum, rascolind prin arhivele mintii, ca tot atunci, cam pe la 10 ani, aveam in fiecare noapte niste cosmaruri teribile, din care ma trezeam urland, transpirata, speriata si dupa o vreme nimeni nu a mai dormit in aceeasi camera cu mine. Eram atat de terifiata de ele, incat seara plangeam si ma rugam tuturor sfintilor ca nu cumva sa am vreun vis . In principal, respectivele vise aveau ca numitor comun faptul ca eu stiam ca visez, incercam sa ma trezesc, ma luptam sa-mi recapat constienta, dar un anumit personaj, sau uneori doar o voce, imi spunea ca nu pot. ca desi sunt dureros de constienta de starea de vis in care ma aflu, nu mai voi putea trezi niciodata. voi ramane captiva in acel univers in care nu erau nici printi, nici calesti, nici peisaje.. doar neputinta!
pe la 8 ani am mers la scoala. sincer, in ciclul primar am fost foarte marginalizata. evident, stiind sa citesc de 3 ani deja, practic parcursesem deja toata materia pe urmatorii 4 ani :)) asta mi-a atras multa pica din partea colegilor, dar pe de alta parte m-a obisnuit sa fiu eu mereu cea care stie ceva in plus, cea care nu trebuie sa faca eforturi ca sa fie cea mai buna ... (to be continued)