intro

De-a lungul timpului mi-am dat seama ca uit tot mai multe lucruri. Ca o tot mai mare perioada din viata mea e acoperita de ceata. Oameni pe care i-am cunoscut, zile pe care le-am trait si pe care nu le pot primi inapoi s-au sters cu desavarsire din memoria mea. Chipuri poate, franturi, flash-uri e tot ce mi-a mai ramas din doua decenii de ani de viata. Asa ca, astazi, pe troleibuz, m-am decis sa scriu. Insa fara sa am vreo pretentie literara, fara sa astept apreciere .. doar asa, pentru mine, si poate pentru altii care se vor bucura de experientele mele. Ca lectura lejera, ca lectii de viata .. mai putin relevant. Important e ca eu sa nu mai pierd amintiri.